Chimistul german care l-a ironizat pe Bush si vinde spalari, nu masini de spalat

Chimistul german Michael Braungart, un critic fervent al actualelor politici globale de mediu, explica diferenta dintre a face mai putin rau si a face bine pentru mediu.

Michael Braungart, un reputat chimist german, este unul dintre rebelii stiintei contemporane, cunoscut atat pentru declaratiile nonconformiste, cat si pentru gandirea vizionara in domeniul managementului deseurilor. In varsta de 53 de ani, Braungart sustine ca trebuie schimbata paradigma deseurilor care, in opinia lui, trebuie percepute ca posibili nutrienti, atat ai solului, cat si ai productiei tehnice.

Alaturi de arhitectul specializat in dezvoltare durabila, William McDonough, Braungart a scris una dintre cele mai proaspete teorii ale ecologiei moderne, in cartea manifest “Cradle to Cradle”. Cei doi sustin ca industria creata de om trebuie sa treaca prin anumite transformari, mai ales prin prisma designului inteligent din punct de vedere ecologic.

In 2003, cand fostul presedinte american George W. Bush i-a inmanat premiul pentru “chi mie verde”, Braungart i-a atras atentia ca nu era nevoie sa trimita trupe in Irak pentru a putea recurge la arme chimice, ci doar sa le dea copiilor americani jucarii Mattel (roboti si papusi Barbie), care contin pana la 700 de chimicale periculoase.

Ironia numita protectia mediului

EVZ: Filosofia dv. privind deseurile este ca acestea nu trebuie vazute ca simplu gunoi, ci ca hrana pentru sol, ca materiale care reintra in biosfera sau tehnosfera. Detaliati aceasta conceptie?

Michael Braungart: Natura nu cunoaste conceptul de gunoi. E vorba doar despre materiale, iar materialele pot fi re-refolosite. Distingem intre doua cicluri diferite. Pe de o parte, e vorba despre lucrurile care sunt consumate si care se termina din punct de vedere fizic, chimic si biologic, cum ar fi mancarea, detergentii, pantofii, si care trebuie create pentru a reintra in ciclul biologic. Pe de alta parte e vorba despre lucrurile create ca servicii, cum ar fi masinile de spalat sau televizoarele, care trebuie create intr-o asemenea maniera incat sa reintre in tehnosfera.

Explicati intr-un interviu recent ca, de fapt, masinile de spalat ar trebui construite nu dupa principiul unei anumite durate de viata, ci dupa principiul unui anumit numar de spalari.

Exact. Pe asta ne concentram acum eforturile. Practic vrem sa vindem 300 de spalari, nu masina de spalat in sine. Avantajul este ca asa poti folosi cele mai bune materiale, nu materiale proaste si chimice cum se folosesc acum. Iar odata ce se epuizeaza ciclul de spalari, aceste materiale reintra in tehnosfera si sunt refolosite.

Cititi articolul in intregime in Evenimentul Zilei