500 de milioane de euro pentru un Turceni “verde”

Turceni 6 va fi prima termocentrala in care dioxidul de carbon nu va mai fi eliminat in atmosfera, urmand ca acesta sa fie captat, iar apoi stocat in pamant.

Romania va propune spre finantare Uniunii Europene un proiect-pilot de captare si stocare a dioxidului de carbon din gazele de ardere emise de grupul 6 al Termocentralei Turceni. Daca proiectul romanesc va fi desemnat castigator, UE va finanta realizarea unei astfel de instalatii cu jumatate din costuri, restul urmand sa fie alocat prin bugetul de stat. Din totalul de 12 proiecte care pot fi finantate, sapte au fost deja desemnate.

Proiectul romanesc presupune investitii de peste 500 milioane de euro. Tehnologia de captare si stocare a dioxidului de carbon, cunoscuta la nivel mondial sub abrevierea CCS - Carbon Capture and Storage - se afla in faza experimentala. Scopul acesteia il reprezinta diminuarea drastica a dioxidului de carbon din gazele rezultate, prin arderea combustibililor fosili, considerate a fi principala cauza a efectului de sera.

85% din emisii, eliminate

Cateva firme si institute, printre care compania franceza Alstom, GeoEcoMar (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina) si ISPE (Institutul pentru Studii si Proiectari Energetice), au demarat realizarea studiului care va fi inaintat UE. „Uniunea permite cate o singura aplicatie din partea fiecarui stat participant la proiect. Conditia este ca puterea unitatii respective sa fie de cel putin 250 MW iar Turceni 6 se incadreaza deoarece are 330 de MW. In cazul unei centrale de 250 de MW, costurile de realizare se cifreaza la aproximativ 500-600 milioane de euro”, spune Dumitru Manea, director de vanzari al AlstomPower Romania. Oficialul afirma ca o instalatie de tip CCS la Turceni 6 poate consuma pana la 10 MW, cat este si consumul destinat serviciilor interne. Pentru a fi acceptat de UE prin proiect trebuie sa se reuseasca captarea a cel putin 85% din dioxidul de carbon produs de centrala in cauza.

UE aloca 300 milioane de euro

La nivel global exista in principal trei tehnologii de tip CCS, doua dintre acestea pretandu-se a fi implementate si la centralele vechi. Dioxidul de carbon poate fi extras din gazele de ardere (tehnologia postcombustie), eliminat inainte de ardere (pre-combustie) sau inlocuit de oxigen in procesul de ardere (oxi-combustie). Dioxidul rezultat este transportat si injectat in straturi geologice, la adancimi cuprinse intre 800 si 2.500 de metri. Stocarea are loc in zacamintele epuizate de petrol si de gaze sau in acvifere saline a-danci, adica in straturile poroase si permeabile din adancime care contin apa sarata. Potrivit estimarilor initiale, Romania ar putea stoca in formatiuni geologice 18 gigatone de dioxid de carbon in acviferele saline si patru gigatone in zacamintele epuizate de titei si de gaze. In tara noastra, implementarea tehnologiei CCS nu este fezabila pentru toate cele 229 de instalatii industriale incluse in schema europeana de comercializare a emisiilor de GES, ci doar pentru 64 dintre ele, care emit mai mult de 100.000 tone de dioxid de carbon pe an.

„Daca o unitate poluatoare nu emite peste 100.000 tone de CO2 pe an, nu este rational sa faci o instalatie de captare”, apreciaza Constantin Sava, specialist al GeoEcoMar.In decembrie 2009, UE a decis alocarea a 300 milioane de euro drept fonduri nerambursabile pentru CCS si alte tehnologii inovatoare in domeniul energiei regenerabile. Angajamentul european este acela de a finanta 12 instalatii de CCS la scara mare pana in 2015. Programul „NER300″, denumire sub care UE, Banca Europeana de Investitii - BEI - si statele membre deruleaza proiectul, este finantat prin vanzarea a pana la 300 milioane de certificate de CO2 destinate nou-intratilor pe piata. La un pret de vanzare al certificatelor de 15 euro pe bucata se estimeaza ca UE ar putea trage pana la 4,5 miliarde de euro pentru astfel de proiecte. Cateva proiecte-pilot sunt deja implementate in tari precum Germania, Polonia, Norvegia, Australia,Canada si China.

Romania ar putea stoca in formatiuni geologice 18 gigatone de dioxid de carbon in acviferele
saline si patru gigatone in zacamintele epuizate de titei si de gaze.