O zi eco din viata unui om normal

Omul normal sunt eu. Sau, ma rog, relativ normal. Dar nu despre asta e vorba.
Ziua mea incepe cu Matei, care, cand se plictiseste de asteptat sa ma trezesc, incepe sa ma maraie (inca nu i-a venit ideea sa arunce cu jucariile dupa mine). Ma duc buimaca in bucatarie sa ii incalzesc laptele intr-un biberon de sticla. Biberoanele de plastic au BPA, sunt nocive si polueaza.

Dupa ce rade tot biberonul in aproximativ 2 minute, trecem la operatiunea schimbat scutec. Care este biodegradabil, pentru ca scutecele absorbante obisnuite se dezintegreaza intr-o suta de ani si in plus sunt tratate cu clor. Ar putea fi si refolosibile, as iesi mult mai ieftin si mai ecologic, dar la ce bombe face Matei pana si Captain Planet cred ca ar refuza sa-i spele scutecele.

Matei fiind prelucrat si plasat la joaca, trec la operatiunea Eu. Ma spal pe dinti, opresc apa cat dau cu peria, asta economiseste apa exact cat sa ma spal si pe fata. Si cat sa nu moara de sete vreo doi africani. Torn niste crema hidratanta bio pe fata si trec la etapa 2, micul dejun. Mai nou mananc sanatos, nu e o mare diferenta fata de obiceiurile mele culinare, decat ca de la 2 mese am trecut la 4, a cate 300 calorii fiecare. Ceea ce a dus la 7 kg pierdute in 3 luni, fara efort si fara restrictii frustrante (bine, eu nu sunt nici genul care lesina cand vede o ciocolata).

Respectiva masa e formata din niste cereale (da, tot bio) cu lapte. Laptele nu e bio, ca e Zuzu, de care sunt fan. Cafea nu mai beau ca-mi da dependenta, urasc sa depind de ceva, si asa e suficient ca trebuie sa dorm, mananc, beau apa si respir. Dac-ar mai trebui si sa beau cafea, sa fumez si sa ma duc la coafor probabil as face o depresie permanenta.

Cat mananc, citesc stiri si mailuri. Laptopul consuma mult mai putin curent decat un televizor, sau decat un desktop, si nici nu e populat de personaje enervante care polueaza numai cand deschid gura. Vreo ora raspund la mailuri, fac facturi, citesc rapoarte - dar nu printez nimic decat daca este absolut necesar. Si am observat ca in afara de facturile pe care ne pune legea cea desteapta sa le bi-printam chiar nu e necesar sa printezi nimic, daca ai nevoie sa de o informatie care e in format electronic poti foarte bine sa o copiezi cu mana (stiu ca nu mai e la moda, unii au si uitat sa scrie). Eu tin toate hartiile folosite pe o parte pe post de ciorne, cred ca asa am salvat vreo 2 copaci de la jumulire. More air for me.. as vrea eu, cata vreme stau in Bucuresti n-o sa mi se intample.

Urmeaza etapa Matei la somnic sau in parc cu bunica si Je la firma. Mai nou am bicicleta, pentru deplasare cand nu e vremea foarte proasta sau nu am de carat 10 colete la posta. Economisesti benzina, CO2 si scapi de celulita, chiar nu inteleg de ce nu e orasul plin de biciclete (poate in Romania femeile n-au celulita si barbatii n-au burta, deci miscarea e o chestie inutila cand esti perfect). Drumurile in centru se fac numai cu metroul, oricum faci cel putin o ora pana oriunde, si cand ajungi tre’ sa parchezi peste alte 3 masini (chestie pe care ti-o permiti de la X5 in sus, si cum daca ai motor de 2000 e clar cat esti de ecologist, chiar nu mai conteaza ca drumul cu metroul ar produce de vreo 20 de ori mai putine noxe).

Despre cele X ore la firma nu are rost sa povestesc, sunt workoholica si nu ma mai fac bine. Si nici nu am vreun comportament ecologist deosebit, ca n-am prea multe optiuni (ok, nu printez, reciclez hartia, folosesc cat mai putine ambalaje, si acestea din hartie/carton ca sa se poata recicla, inclusiv cutiile in care vine marfa de la producator). Am carti de vizita pe hartie reciclata, mai dau peste unii fitosi care se uita stramb ca nu arata prea elegant, de ce nu le-ai facut pe carton alb lucios? uite de-aia, ca nu-mi dau singura cu firma in cap.

Si cand in sfarsit o iau spre casa, daca sunt cu masina nu plec niciodata la ore de varf, nu pentru ca m-as plictisi ingrozitor (de cand am gasit noul album Rammstein nu cred c-o sa ma mai plictisesc vreo juma’ de an in masina) , ci pentru ca 2 kilometri in jumatate de ora inseamna o cantitate mult mai mare de benzina consumata - si iar CO2. Care nu ne place, ca de cand am evoluat de la faza de plante nu mai stim sa-l procesam. Ma rog, unii dintre noi sunt tot un fel de plante cu fotosinteza inversa, zac cu fundul in masina si produc dioxid de carbon.

As mai putea sa povestesc despre nelasatul luminii aprinse, becuri ecologice, masina de spalat vase, plase ecologice pentru cumparaturi, folosit aerul conditionat in masina si acasa doar cand situatia tinde sa semene cu o sauna. Prefer insa sa spun ce as mai putea face si (inca) nu fac, spre marea mea rusine:
Nu colectez selectiv. In Olanda practicam sportul asta, aici nu o fac pentru ca nu am loc (nu e o scuza, spatiul meu locativ e si asa depasit de situatie). Caut solutii si sunt deschisa la sugestii si idei.

Nu scot electronicele din priza cand nu le folosesc. Mai nou scot incarcatoarele de telefoane, dar scosul fiecarui device si bagatul la loc in priza mi se pare ca imi complica viata la fel de mult ca fierul de calcat care la noi e pe post de bibelou. Am incercat o data, si am sfarsit prin a opri sigurantele ca e mai simplu. Evident ca am uitat ca si frigiderul e alimentat via sigurantele respective..

Cam asta e. Acum ma relochez la somn, dar dimineata poate imi povestiti si voi care sunt micile gesturi ecologiste din viata voastra. Pana la urma, nu trebuie sa ne limitam, stresam, exageram. Lucrurile mici fac si ele diferenta.

Autor: Olivia Pamfil
       voluntar StopCO2.ro