Ambalajul – partea cea mai importantă a cumpărăturilor pe care le faceţi?

Investitorii şi clienţii încep să realizeze avantajele prezente în ambalarea ecologică ce reduce procentul ambalaje de alterare al alimentelor, economiseşte materia primă şi creşte posibilitatea de reciclare, spunea un grup de experţi la cel de-al XXII-lea forum Cleantech din Copenhaga.

Criza economică a reînnoit accentul pus în sectorul eficienţei energetice datorita capacităţii acesteia de a reduce consumul în paralel cu economisirea banilor.

Acum, ecoambalajul este gata să devină următoarea ţintă a domeniului Cleantech. În această săptămână, la una din cele mai mari conferinţe Cleantech din Europa, investitorii şi antreprenorii au arătat interes fără precedent în reducerea consumului de materie primă şi, în paralel, în găsirea de modalităţi superioare pentru protecţia alimentelor şi a altor produse.

“13% din emisia de carbon provine din industria alimentară şi catering, şi am început să căutăm tehnologii ce ar putea rezolva această problemă” a spus Nick Pople, managerul “Ludgate Environmental Fund”. “Apoi, ne-am uitat la lanţul trofic”.

Ambalajul în sine este responsabil pentru aproximativ 10% din impactul ambiental al oricărui lucru cumpărat, spun experţii.

În plus, aproape 30% din alimentele vândute în magazinele din ţările dezvoltate precum SUA şi Anglia ajung neatinse la gunoi. Această risipă umple gropile de gunoi şi face risipă de bani (vezi articolul Food waste costing billions in the U.K.) Risipa a determinat lanţul englezesc de aprozare Sainsbury’s să anunţe că plănuieşte să trimită toate deşeurile alimentare la staţiile de prelucrare a biomasei până la sfârşitul verii pentru a produce energie regenerabilă (vezi articolul Sainsbury’s to send unsold food to UK biomass plant).

Printr-o varietate de tehnologii - bioplastic, nanoparticule, materiale reciclate şi izolare îmbunătăţită -câteva companii încep să extindă durata vieţii de raft, să reducă necesitatea de materiale plastice provenite prin prelucrarea petrolului, şi să reducă deşeurile, spuneau săptămâna aceasta şefii de sectoare la o dezbatere pe tema ecoambalării la cel de-al XXII-lea Forum Cleantech din Copenhaga.

“Necesitatea de ambalaje durabile este evidentă. În unele locuri aceasta este o cerinţă regulatorie, dar observăm, de asemenea, şi cererea consumatorilor pentru acestea” a spus Hakan Grubb, directorul firmei suedeze Xylophane, o companie care a îmbunătăţit un material izolant de ambalare care reduce deşeurile alimentare extinzând durata de viaţă pe raft.

Xylophane extrage un polimer din tărâţele cerealelor pentru a crea o izolare perfecţionată. Compania plănuieşte anul acesta să-şi înfiinţeze linia de producţie graţie celor 4,3 milioane USD strânşi în ianuarie .

Sectorul a început să atragă atenţia, dar investitorii spun că încă nu se află în aria lor de interes.

„Este o piaţă mare pentru că există un volum mare de materiale plastice şi menţinerea cotei de piaţă a industriei ambalajului este absolut minimă”, a spus Rob Wylie, partener la firma WHEB, care a investit într-o companie ce dezvoltă o tehnologie de prelungire a duratei vieţii de raft a alimentelor ambalate până la 28 zile.

Încât acest domeniu este la începuturi, nu s-a găsit încă o soluţie efectivă. Multe materiale noi sunt încă în curs de dezvoltare, iar mulţi consilieri spun că fiecare pas înainte trebuie studiat prin prisma rezultatelor de la crearea acestora până la aruncarea lor la gunoi.

“Materialul trebuie să fie foarte bun în privinţa proprietăţilor de izolare şi a costului, şi să nu fie mai scump decât cel pe care îl înlocuieşte”, spunea Andreas Hornfeldt, director de investiţii la Stora Enso New Business Creation. “Trebuie avut în vedere şi transportul, producţia, reciclarea şi confecţionarea acestuia”.

Grubb a menţionat că companiile de ecoambalare nu vor primi vreun premiu pentru produsele lor, încât producătorii nu sunt dispuşi să plătească în plus pentru ambalajul ecologic.

În plus, până acum consumatorii nu au adoptat ecoambalajul dacă aspectul acestuia era mai puţin atractiv decât cel cu care erau obişnuiţi, spunea Wylie.

“Majoritatea ambalajelor biodegradabile tradiţionale nu sunt atrăgătoare. Nu arată bine, sunt puţin neclare” spunea Wylie. “Trebuie să aibă aceeaşi strălucire, să creeze aceeaşi impresie consumatorilor pentru că acest lucru, în percepţia lor, este o garanţie a calităţii…Tehnologii nu sunt orientaţi spre partea tradiţională”.

Ole Faarbaek Jensen, Dir. Gen. Executiv Adjunct al firmei spaniole NanoBioMatters, spunea că cererea consumatorilor de ambalaje perfecte s-ar putea rezolva prin educaţie.

NanoBioMatters foloseşte o nano argilă foarte abundentă pentru a îmbunătăţi capacitatea de izolare a ambalajului şi a reduce utilizarea petrolului pentru obţinerea de mase plastice. Nanotehnologia are o funcţie invizibilă, dar Jensen spunea că sectorul nu ar trebui să respingă tehnologia bazată pe aspect.

“Pentru ca bioplasticul să fie cu adevărat folositor, trebuie să fie acceptat pe piaţă. Există pieţe unde ambalajul este mai puţin aspectuos dar se vinde mai bine din cauză că populaţia înţelege că e mai bine pentru mediul înconjurător. Acest lucru va necesita educaţia publicului” a spus el. “Nanotehnologia nu implică preţ mai mare, dar poate să nu fie la fel de aspectuoasă”.

Consiliul spunea că ar putea face faţă rezistenţei pieţei de a accepta bioambalajul. Bioplasticul înlătură necesitatea pentru plastic, ceea ce va afecta producătorii acestuia. Iar prelungirea vieţii de raft ar putea însemna scăderea cumpărării de alimente de către consumatori, încât va scădea numărul alimentelor ce se vor altera în frigider.
“Există riscul ca producătorii să vândă mai puţin”, spunea Hornfeldt. “Dar majoritatea companiilor găsesc mai mare riscul ca produsele să se altereze pe rafturi.”

sursa: www.cleantech.com