Miki versus, ziua 3

Jurnal

Stim cu totii ca e la moda sa fii eco, citim diverse articole in reviste, vedem la stiri ce copaci a mai plantat un ONG sau altul, ii admiram pe biciclisti, folosim un ton foarte declarativ cind ii criticam pe altii.

Si totusi, parcam in continuare pe pistele dedicate biciclistilor, aruncam chistoacele de tigari pe geamul masinii, tiparim sute de pagini pe care apoi le uitam in imprimanta.

Mi-am propus ca in fiecare zi, timp de o saptamana, sa aleg cite o persoana (mai mult sau mai putin intamplatoare) si sa incerc sa aflu ce reprezinta pentru ea notiunea eco - ce stim noi de fapt despre ecologie, cit de atenti suntem cu mediul si cit suntem de dispusi, de fapt, sa ne schimbam viata adoptand obieceiuri mai putin daunatoare mediului in care traim.

Ziua 3 - Miercuri, 5 august - Ecologia s-a nascut la sat

Nu stiu daca discutiie pe care le-am avut anterior cu colegii sau cu mama mea sintetizeaza o atitudine generala, dar am avut impresia ca in mediul in care ma regasesc zi de zi are coordonate comune. Pina la urma, e greu sa fii locuitor al Bucurestiului, educat, dependent de informatie si sa nu ai un mimimum de cunostinte despre ecologie. Chiar daca cea mai comuna confuzie este legata de diferenta intre alimentatia bio si eco, in general oamenii stiu ce ar trebui si ce n-ar trebui sa faca. Stiu ca exista alternative la modul nostru actual de viata, ar fi interesati sa le adopte, insa se impiedica de faptul ca nu au indicatii punctuale si de faptul ca multe produse bio sunt inca destul de costisitoare.

M-am gandit, asadar, ca pentru zilele urmatoare sa incerc sa pescuiesc impresii din medii mai variate. Pina la urma, doar ne-am propus sa schimbam obiceiurile cit mai multor consumatori.

Am ales un oras mic de provincie, de undeva din Baragan, unde locuiesc bunicii mei si un numar impresionant de veri, matusi si prieteni din copilarie. N-am reusit sa vorbesc cu toata lumea, dar am ales un “esantion reprezentativ”.

Treaba sta intr-un fel desul de promitator, dar din alte motive decit grija pentru mediu, desi omul de la tara e mult mai dependent de natura si de Dumnezeu si are mai multa grija sa nu strice balanta. In mod normal, oamenii isi dramuiesc cu atata grija banii, incat nu fac niciodata risipa (de detergenti, sampoane, vopsea de par etc). Pe alocuri, pentru ca agricultura nu se face la nivel macro si oamenii inca se mai duc cu sapa in spinare la cimp (arhaic, nu ?), se mai foloseste si ingrasamant natural. Oamenii merg destul de des cu caruta si cu bicicleta. Carute nesemnalizate, dar asta e alta discutie : ) . Se produce mai putin gunoi, resturile de mancare merg la animale, se face compost, pungi de plastic nu prea cumpara (sau se refolosesc la nesfarsit). In schimb, se aduna ceva pet-uri de bere la crisma din sat.

Lucrurile s-au mai organizat si acolo, dar e cale lunga pina la o productie agricola semnificativa, care sa creasca si nivelul de trai al zonei (si presupun ca acelasi lucru e valabil in multe zone rurale din Romania) si evident si consumismul care pare de fapt cel mai daunator. Ha, faptul ca industrializarea fortata a tarii a cunoscut in 20 de ani un proces invers atat de rapid, poate ca a mai diminuat poluarea. Sigur, in afara de mamutii cu care multe ONG-uri inca se mai lupta.

Ei nu prea au auzit de ecologie, desi se uita la televizor si notiunea nu le mai e asa straina celor tineri. Cu toate astea, termenul e destul de misterios pentru multi si poate si usor pretentios. Cind le explici cam despre ce e vorba, se lumineaza: “Bine, dar nu e normal sa faci asa?”. Cred ca o campanie de tip “Pentru 1 kg de deseuri - baterii, becuri etc - un kg de zahar, un litru de ulei sau un litru de tuica” ar avea rezultate impresionante. Poate ca ar fi interesant de vazut un documentar despre cit de ecologisti sunt oamenii de la tara fata de locuitorii de la oras. Cred ca am putea invata citeva ceva de la ei.

Sigur, poate ar merita o ancheta si cu privire la deversarea deseurilor in rauri, deseuri provenite de la locuitorii caselor abuziv contruite in rezervatiile naturale din tara. Dar asta cu alta ocazie si poate in alt loc.

Miki
voluntar StopCO2.ro