Miki versus, ziua 2

Jurnal
Stim cu totii ca e la moda sa fii eco, citim diverse articole in reviste, vedem la stiri ce copaci a mai plantat un ONG sau altul, ii admiram pe biciclisti, folosim un ton foarte declarativ cind ii criticam pe altii.

Si totusi, parcam in continuare pe pistele dedicate biciclistilor, aruncam chistoacele de tigari pe geamul masinii, tiparim sute de pagini pe care apoi le uitam in imprimanta.

Mi-am propus ca in fiecare zi, timp de o saptamana, sa aleg cite o persoana (mai mult sau mai putin intamplatoare) si sa incerc sa aflu ce reprezinta pentru ea notiunea eco - ce stim noi de fapt despre ecologie, cit de atenti suntem cu mediul si cit suntem de dispusi, de fapt, sa ne schimbam viata adoptand obieceiuri mai putin daunatoare mediului in care traim.

Ziua 2 - Marti, 4 august - Masa rotunda
Astazi am iesit cu colegii la masa de pranz. Cu acei citiva care-mi sunt simpatici si cu care poti sa abordezi si alte subiecte in afara de climatul economic actual (subiect de care sunt satula pina peste cap), cit de prost merge “piata” si alte teme la fel de suculente pentru mine.

O sa ziceti ca sigur, e usor sa provoci o discutie pe teme eco cu oameni care se incadreaza destul de bine in esantionul de urbani, absolventi de facultate, angajati ai unei corporatii care se straduieste - cu mesajele de tip “stingeti lumina cind parasiti incaperea”, “reciclati hirtia” si alte initiative verzi - sa reduca impactul negativ pe care activitatea noastra (a corporatiei) o are.

N-a fost nici greu, dar nici usor, pentru ca m-am lovit de mult scepticism. As fi zis ca m-am lovit de egoism si indiferenta cind foarte caustica mea colega Crina a oftat si a concluzionat ca “e foarte greu”. Ca daca economiseste apa de la spalatul pe dinti o sa ma astept acum sa renunte la un dus pe zi ? Ce o sa facem acum, nu mai udam gradina ? Doar se consuma multa apa… Si, oricum, n-o sa schimbam noi mersul lumii care oricum trebuie sa se apropie de sfarsit. Adica, poate si in univers lucrurile au un inceput si un sfarsit si poate planeta asta oricum trebuie sa dispara. Sau viata de pe ea si sa apara alta civilizatie, in alta parte.

Ce imagine interesanta de ansamblu, la care nu m-am gandit niciodata ! Poate ca asa e. Doar suntem atat de mici in infinitul asta.. dar oare nu tot noi suntem aceia care am adus situatia aici? Dumnezeule, nu m-am gandit ca la un pranz cu colegii, in cadrul unei discutii atat de pragmatice o sa ajung sa ma gandesc la nimicnicia mea, a noastra, la faptul ca la un moment dat Creatorul (soarta, universul, naiba stie care for superior) o sa se supere si o sa ne pedepseasca pentru indiferenta noastra… Cit fatalism hindus ! Aproape ca m-a lasat fara replica.

Asa a inceput discutia noastra si, pina la urma cred ca e bine ca nu asa s-a sfarsit, pentru ca mi-am propus, daca nu sa fac alti prozeliti, macar sa sa las o licaririe de speranta scepticilor si poate un indemn de a schimba ceva din gesturile lor zilnice. Crina mi-a promis ca, de dragul meu, o sa se gandeasca mai serios la subiectul asta si o sa opreasca apa cind se spala pe dinti.

Din fericire, scepticul, causticul si radicalul meu coleg Anton mi-a adus o licarire de speranta si mi-a produs o bucurie. Da, Miki, eu imi construiesc o casa in care 70% din sistemul de incalzire e asigurat de panouri solare (promit, la o discutie ulterioara o sa-i cer mai multe detalii despre asta).

“Dar cred” a continuat el nemilos “ca ar trebui sa incepem ecologizarea fortata si sa radem 80% din Bucuresti si sa construim capitala de la zero”, presupun ca asigurand si infrastructura care sa ne permita sa ne purtam ecologic. Ar fi interesant ca autoritatile “sa ia o masura extrema si sa reglementeze traficul auto in Bucuresti prin revenirea la sistemul de care unii dintre noi isi amintesc, in care intr-un weekend circulau masinile cu sot si in cealalata masinile fara sot”. Nu e o idee atat de rea pina la urma, desi cred ca am revolta un proces covarsitor din consumatorii urbani ai zilelor noastre.

Alta voce sceptica mi-a estimat cu generozitate un procent de 10% din populatia tarii pe care noi, cu vocile noastre, am putea sa-l influentam. Ce te faci cu restul de 90% ?

Ca educatia de durata se face pe modelul elvetian, de sus in jos, cu amenzi usturatoare pentru fiecare gest nelalocul lui.

Dar n-ar fi mai bine sa ne intalnim la mijloc ?

Ce mi s-a parut surprinzator in toata masa rotunda de azi a fost de fapt reactia mea. Ceea ce pina acum era doar bun simt si impresia ca, intr-adevar, nu poti schimba mersul lumii si poate ca, prin aceasta initiativa, n-o sa reusim decit sa ii convingem pe cei convinsi deja de utilitatea demersului, m-a ambitionat in loc sa ma dezarmezee.

Dragi colegi, hartii nu aruncati pe jos, spuneti intodeauna buna ziua, multumesc, te rog, la revedere, aveti in obisnuinta o multime de ticuri de civilizatie si politete care se trag in primii ani de-acasa (si in urmatorii, doar procesul de educatie nu se termina niciodata). Adoptati inca citeva gesturi de bun simt la cele pe care le aveti deja si deja contribuiti cu putin la reducerea impactului negativ, daca nu la salvarea planetei (oricit de pretentios ar suna ).
Aveti copii, stiu ca prima lupta cu ei e SA SE SPELE PE DINTI, indiferent cita apa consuma. Stiu ca nu puteti sa interziceti joaca cu furtunul sau balacitul in cada, doar aduc atata veselie. Nici nu trebuie, dar daca reusim sa-i facem sa adopte gesturile corecte, daca ii atentionam pe cei din jurul nostru, daca ne documentam mai mult si introducem in discutiile noastre si un schimb de idei pe tema asta, poate cauza nu e pierduta.

Ce-ar fi ca si voi, intamplatorii sau mai putin intamplatorii citiori ai timidei mele incercari, sa pomeniti nu numai oamenilor din jurul vostru, dar poate si celorlalti cu care interactionati la un moment dat de faptul ca mici gesturi din viata noastra de zi cu zi pot conta, cu riscul de a parea iesiti din peisaj ?!

Ce am concluzionat dupa discutia cu colegii mei. Ca e greu sa fii “eco friendly” pentru ca:
- E complicat
- E costisitor
- Suntem prea putini
- Autoritatile nu fac nimic in directia asta (doar gunoiul pe care vrei sa-l pui separat in pubele se amesteca in masina de gunoi)
- Ca nu suntem educati si nu suntem constienti care din gesturile noastre pot fi schimbate fara prea multa bataie de cap
- Ca cei din jurul nostru fac mai mult rau decit facem noi bine

Dar i-am rugat pe colegii mei sa se gandeasca ca de fapt e mult mai simplu, pentru ca:
- Econimisirea resurselor ne aduce si noua economii pecuniare
- Dormim mai bine noaptea daca avem constiinta impacata ca am facut si noi o fapta buna
- Nu ne mai gandim cu groaza ca nepotii nostri nu vor face diferenta intre anotimpuri
- Mancam mai sanatos si ne bucuram de produse mai gustoase si mai ieftine daca ne facem cumparaturile din pietele de preferat marginase, unde mafia intermediarilor (care pun pe taraba produse importate jurandu-se ca sunt romanesti) poate e mai putin vicioasa decit cea din pietele centrale.
- Pina la urma nu e atat de complicat sa scoti frigiderul din priza (televizorul, masina de spalat, aerul conditionat etc) daca e gol sau cind plecam in vacanta. Nu ca prietenul meu Vasile (pe bune, n-am inventat numele) care, enervat intr-o noapte ca frigiderului lui gol ii zdrangane rafturile, a coborit la non stop-ul din coltul blocului ca sa cumpere 2 cutii de bere si una de margarina, si a adormit multumit ca acum rafturile au tacut sub greutatea lor.

Miki
voluntar StopCO2.ro