Descoperă grădinile pierdute din Bucureşti

La începutul secolului trecut, în zonă Universităţii, exista o grădină, “o fâşie îngustă de pământ care se întindea din Strada Academiei până în B-dul Colţei, lângă Palatul Suţu, actualul Muzeu de Istorie şi Artă al Muncipiului Bucureşti”, povestete George Potra în “Bucureştii de ieri”.

Pe locul grădinii Universala, înainte se găsea Biserica Sf. Sava şi Şcoala Domnească. Biserica a fost demolată în 1873, iar pe o parte a terenului se construieşte Palatul Universităţii în perioadă 1857-1869, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Pe cealaltă parte a terenului se păstrează grădina, unde de-a lungul timpului au fost instalate mai multe statui în cinstea unor bărbaţi de seamă. Statuia lui Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret, aşa cum se văd şi astăzi, însă lipsite de vegetaţie, flori şi alei cu pietriş, pe care se reagaseau bănci din lemn de stejar, cu picioare din fier, pentru odihnă trecătorilor.

La Raşca era grădină de vară cea mai selectă, în care avea acces decât societatea aleasă, fiind mai scumpă decât celelalte terase. Grădina a fost inaugurată în 1860 de cehul Hrstchka, romanizat Raşca, şi se află în zona unde astăzi se ridică Facultatea de Arhitectură şi o parte din clădirea Universităţii, respective aripa Facultăţii de Matematică. La Raşca cânta orchestra lui Louis Wiest, puteai servi o masă rafinată, îngheţată, prăjituri, bere, vin, cafea, mazagran (cafea la gheaţă) şi erai primit de chelneri în frac. Iluminatul grădinii se făcea cu sfeşnice de metal în care se infingeau lumânări.

Grădina Bărăţia se află pe acelaşi loc unde se află şi astăzi Biserica Bărăţia, în spatele fostului Palat Domnesc. În secolul al- XVII-lea în jurul bisericii se afla şi o grădină, prima care fusese desenată după principiile şcolii italiene din Bucureştii de odinioară.

Grădină Oteteleşanu se afla pe Calea Victoriei, în zona în care astăzi regăsim Palatul Telefoanelor. Terenul aparţinea lui Ioan Otetelişanu, fost ministru de finanţe în vremea lui Cuza Vodă. Clădirea în propietate de pe Calea Victoriei a fost închiriată şi transformata în Hotel Frascatti, iar în grădina de alături s-a ridicat o construcţie cu terasă şi umbrare, unde funcţionau o berărie, un restaurant şi o cafenea. Pe timp de vară se jucau piese de teatru în liber, iar iarna, pe un lac artificial, se facea patinaj şi aveau loc meciuri de hochei. Gradină cu arbori bătrâni a fost în vogă în perioadă 1860- 1930, iar aici cadrilurile, valsurile şi celalate dansuri ale epociii făceau furori sub arcuşul lui Weist. „Salonul Oteteleşenilor te consacra. Spre a fi cineva, oricine trebuia să treacă prin acest salon. Aici se lansau fetele în lume, aici se lansau tinerii, aici se ţodau intrigile sentimentale, aici se puneau la cale căsătorii, aici se hotărau şi multe combinaţii politice”, povesteşte Constantin Bacalbaşa, în “Bucureşcii de altadată”.

Proiectul ”Grădini Pierdute” se incadrează în secţiunea proiectelor de cercetare urbana peisagistică. Obiectivele principale ale cercetării sunt studiul istoric al unor grădini dispărute total sau parţial, evidenţierea extinderii şi descreşterii suprafeţei de spaţiu verde în ultimele decenii. Finalitatea cercetării este co-interesarea şi responsabilizarea cetăţenilor în această problemă, atenţionarea administraţiilor locale şi centrale asupra agresivităţii şi diminuării cantităţii şi calităţii spaţiului verde din Bucureşti, precum şi propunerea unui sistem coerent metabolic al spaţiilor verzi.

sursa: Cerasella Crăciun -  dr. arh. Secţia Amenajarea şi Planificarea Peisajului, Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti