Modificarea raurilor din zona urbana pentru incurajarea biodiversitatii

Raurile urbane sunt in general poluate prezentand habitate degradate pentru biodiversitatea acvatica. Astfel ele au devenit o prioritate pentru restaurarea biodiversitatii. Cercetarile au sugerat faptul ca doar cateva simple modificari a peretilor raurilor ar putea incuraja biodiversitatea, imbunatatind in mod substantial habitatele plantelor si animalelor.

Directiva Cadru pentru Ape in UE doreste sa atinga un rezultat cat mai bun a calitatii apelor de suprafata pana in 2015, astfel dand o sansa biodiversitatii in rauri. Un mod de a atinge acest lucru este prin alterarea structurii unui rau. Trasaturi peisagistice naturale precum meandrele nu sunt o optiune in mod obisnuit pentru o densitate mare precum cea a oraselor unde structurile pentru regularea fluxului de apa sunt necesare impotriva inundatiilor. In cazul acestor cursuri segmentate, peretii raurilor ar putea fi cei mai potriviti pentru crearea de habitate plantelor si animalelor.

Se stiu foarte putine pana in prezent despre ecosistemele peretilor raurilor care presupun combinatii de soluri si specii subacvatice, dar cercetarile sugereaza ca cu cat suprafata peretelui este mai diversificata cu atat poate intretine mai multe forme de plante si animale.

Studiul a fost efectuat in raul Tamisa in UK. Anumite parti ale acestuia au fost candva lipsite total de viata, dar dupa 50 de recuperare, acesta este in prezent unul dintre cele mai curate cursuri de apa din Europa. Zone imbunatatite din punct de vedere ecologic in cursul superior si inferior al acestuia sunt separate de o portiune foarte inginerita care traverseaza centrul Londrei.

Pereti si zone de mal de-a lungul a 2 km pe care se intinde si sectiunea inginerita au fost surse de mostre. In general peretii sustineau mai multa biodiversitate decat bancurile de namol acumulate, insa peretii de ciment fiind cea mai uniforma si simpla suprafata sustinea mai putina viata sau deloc. Caramizile erodate si peretii din bolovani cu o suprafata dura si complexa care captureaza apa si materii organice s-au dovedit a fi cele mai propice pentru crearea biodiversitatii.

Peretii raurilor cu un rol de aparare sunt deseori intretinuti sau inlocuiti. Cercetatorii au descoperit insa ca speciile care supravietuiau aici s-au adaptat la aceste tulburari de habitat periodice si nici una dintre specii nu era nici rara nici pe cale de disparitie. Astfel de comunitati au putut reprezenta continuitate pentru zonele in care habitatele erau mai rare. Odata instalate, comunitatile pot construi mai multe habitate sau biodiversitate.

Autorii raporteaza ca adaugarea grupurilor de roci si material lemnos in constructia zidurilor defensive incurajeaza si cresterea plantelor. Ei sustin implementarea acestor metode pentru o serie de teste in peretii raurilor din zonele urbane pentru a fi evaluate privind dezvoltarea habitatelor si explorarea lor. Daca aceste experimente au succes, ecologistii si inginerii ar putea atunci colabora pentru a construi materiale si structuri care sunt eficiente si placute din punct de vedere vizual pentru habitatele ecologice.

Bunavointa inginerilor, proprietarilor de teren si ingrijitorilor raurilor este necesara pentru succesul unei asemenea incercari. Ingrijitorii raurilor pot fi reticenti ideii de modificare a peretilor pentru a evita degradarea stabilitatii si accesului ingineresc. Diverse stucturi pot afecta si traficul pe rau sau fluxul raului. Dar totusi daca sunt bine construite modificarile sunt asteptate sa evite aceste probleme si astfel sa contribuie la strategia mondiala de regenerare a biodiversitatii.